Relieful şi vegetaţia
Relieful
Imaginea de ansamblu a reliefului de pe raza localităţii este eceea de relief depresionar alcătuit din fragmente deluroase ÅŸi colinare străjuite pe direcÅ£ia SE – NV de culoarul râului Iza.
Dealurile - În S ÅŸi SV teritoriul localităţii este străjuit de zona dealurilor piemontane ale Å¢ibleÅŸului (1839m). Aceste culmi relativ domoale depăşesc înălÅ£imea de 1000 m continuând treapta cea mai înaltă a regiunii. Astfel ele sunt bine exprimate în: ÅžtefăniÅ£a (1152m), Rotunda (1036m), BâÅŸca (1119m), MeriÅŸor (1152m) – aceste dealuri sunt modelate în gresii ÅŸi conglomerate eocene dense având un relief cu o energie accentuată a pantelor orientate mai ales către nord, cu excepÅ£ia versantului drept al Bulesei orientat spre SV numit FaÅ£a Bulesei.
Imaginea de ansamblu a reliefului de pe raza localităţii este eceea de relief depresionar alcătuit din fragmente deluroase ÅŸi colinare străjuite pe direcÅ£ia SE – NV de culoarul râului Iza.
Dealurile - În S ÅŸi SV teritoriul localităţii este străjuit de zona dealurilor piemontane ale Å¢ibleÅŸului (1839m). Aceste culmi relativ domoale depăşesc înălÅ£imea de 1000 m continuând treapta cea mai înaltă a regiunii. Astfel ele sunt bine exprimate în: ÅžtefăniÅ£a (1152m), Rotunda (1036m), BâÅŸca (1119m), MeriÅŸor (1152m) – aceste dealuri sunt modelate în gresii ÅŸi conglomerate eocene dense având un relief cu o energie accentuată a pantelor orientate mai ales către nord, cu excepÅ£ia versantului drept al Bulesei orientat spre SV numit FaÅ£a Bulesei.
A doua treaptă a dealurilor, pe partea stângă a Izei, sub forma unor culmi paralele între ele ÅŸi perpendiculare pe cursul râului Iza au orientarea S spre N fiind despărÅ£ite de o serie de văi înguste cum ar fi : Valea RătitiÅŸului, Valea Sasului, Valea Stârcului, Buleasa ÅŸi Valea Luncii. Aceste dealuri au o altitudine între 700-800 m purtând frecvent numele de Gruiuri fiind omonime cu pâraiele ce le despart, pantele fiind accentuate, cu valori medii de 40-45‰.
Rocile ce domină în aceste dealuri sunt marne ÅŸi argile friabile determinând intense alunecări de teren ÅŸi fenomene de eroziune de pantă chiar ÅŸi în profunzime, dând văilor un aspect de chei.
În partea nordică a localităţii este interfluviul ViÅŸeu – Iza cu altitudini medii de 600-700 m ocupând o suprafaţă destul de mare. Forma versantelor ÅŸi orientarea lor este foarte variată. Pe porÅ£iunile de teren unde domină rocile gresii, sâmburi de calcare sau tulpini vulcanice apar forme proeminente în comparaÅ£ie cu zona înconjurătoare, astfel Gruiul Rusului (640 m), Osoi (600 m), PrihodiÅŸte (665 m), Cetăţeaua (800 m) sau Măgura ( Vârful lui Dan) ce depăşeÅŸte 1000 m.
Terasele sunt intens afectate de fenomene de ravenare putându-se identifica 3 nivele : terasa superioară situată la 40-50 m, terasa medie la 25-30 m ÅŸi terasa inferioară 10-12 m. Pe terasele superioare întâlnim acele gruiuri pe care le-am amintit : Gruiu Popii, Gruiu Luncii, Dealul Gâltan sau RătiÅ£aua. Pe terasa medie avem Gruiu Bucinilor, Gruiu Sasului, iar pe terasa inferioară, pe stânga râului Iza, întâlnim Podul Stârcului, Poduri care sunt doar fragmente de terasă fiind intens fragmentate de pâraie.
Lunca râului are lăţimi foarte diferite ajungând până la 250 m, pe partea stângă fiind mult mai îngustă, localitatea fiind aÅŸezată în mare parte pe luncă.
O notă distinctă sub aspect morfologic, constă în existenÅ£a unor bazinete depresionare de eroziune, mai reduse ca dimensiuni cum ar fi: Bazinetul Bulesei, al Văii Câmpu Cailor, al Văii Poianei.
Clima
Climatul localităţii este dat de fundalul general topoclimatic de adăpost dar relativ rece ÅŸi umed al Depresiunii MaramureÅŸ. Valorile medii anuale variază încadrându-se în jur de 8,50 C ÅŸi 90 C, mediile lunilor de iarnă fiind între 20 C – 2,50 C (ianuarie ÅŸi februarie), iar în timpul verii mediile lunare fiind în jurul a 180 C. Maximele de temperatură pot ajunge până la 380 C – 390 C (1961, 2007), iar minimele pot coborî uneori până la -300 C-312 C (1954).
Stratul de zăpadă în zonele mai înalte poate depăşi 1 m destul de frecvent. Numarul zilelor cu îngheÅ£ însumează în medie 135 zile (≈ 43% din an). PrecipitaÅ£iile medii anuale sunt în jur de 850 mm. Vânturile se formează sub influienÅ£a circulaÅ£iei generale din NV ÅŸi N precum ÅŸi a rolului culoarului Iza în orientarea maselor de aer. Nu întâlnim vânturi puternice decât în cazuri foarte rare.
Flora ÅŸi fauna
Rocile ce domină în aceste dealuri sunt marne ÅŸi argile friabile determinând intense alunecări de teren ÅŸi fenomene de eroziune de pantă chiar ÅŸi în profunzime, dând văilor un aspect de chei.
În partea nordică a localităţii este interfluviul ViÅŸeu – Iza cu altitudini medii de 600-700 m ocupând o suprafaţă destul de mare. Forma versantelor ÅŸi orientarea lor este foarte variată. Pe porÅ£iunile de teren unde domină rocile gresii, sâmburi de calcare sau tulpini vulcanice apar forme proeminente în comparaÅ£ie cu zona înconjurătoare, astfel Gruiul Rusului (640 m), Osoi (600 m), PrihodiÅŸte (665 m), Cetăţeaua (800 m) sau Măgura ( Vârful lui Dan) ce depăşeÅŸte 1000 m.
Terasele sunt intens afectate de fenomene de ravenare putându-se identifica 3 nivele : terasa superioară situată la 40-50 m, terasa medie la 25-30 m ÅŸi terasa inferioară 10-12 m. Pe terasele superioare întâlnim acele gruiuri pe care le-am amintit : Gruiu Popii, Gruiu Luncii, Dealul Gâltan sau RătiÅ£aua. Pe terasa medie avem Gruiu Bucinilor, Gruiu Sasului, iar pe terasa inferioară, pe stânga râului Iza, întâlnim Podul Stârcului, Poduri care sunt doar fragmente de terasă fiind intens fragmentate de pâraie.
Lunca râului are lăţimi foarte diferite ajungând până la 250 m, pe partea stângă fiind mult mai îngustă, localitatea fiind aÅŸezată în mare parte pe luncă.
O notă distinctă sub aspect morfologic, constă în existenÅ£a unor bazinete depresionare de eroziune, mai reduse ca dimensiuni cum ar fi: Bazinetul Bulesei, al Văii Câmpu Cailor, al Văii Poianei.
Clima
Climatul localităţii este dat de fundalul general topoclimatic de adăpost dar relativ rece ÅŸi umed al Depresiunii MaramureÅŸ. Valorile medii anuale variază încadrându-se în jur de 8,50 C ÅŸi 90 C, mediile lunilor de iarnă fiind între 20 C – 2,50 C (ianuarie ÅŸi februarie), iar în timpul verii mediile lunare fiind în jurul a 180 C. Maximele de temperatură pot ajunge până la 380 C – 390 C (1961, 2007), iar minimele pot coborî uneori până la -300 C-312 C (1954).
Stratul de zăpadă în zonele mai înalte poate depăşi 1 m destul de frecvent. Numarul zilelor cu îngheÅ£ însumează în medie 135 zile (≈ 43% din an). PrecipitaÅ£iile medii anuale sunt în jur de 850 mm. Vânturile se formează sub influienÅ£a circulaÅ£iei generale din NV ÅŸi N precum ÅŸi a rolului culoarului Iza în orientarea maselor de aer. Nu întâlnim vânturi puternice decât în cazuri foarte rare.
Flora ÅŸi fauna
În zonă există o faună bogată alcătuită în mare parte din animale de talie mijlocie, având însă exemplare ÅŸi din animalele de talie mare : lupul, ursul, cerbul sau de talie mică : nevăstuica, dihorul sau vidra.
Flora este cea obiÅŸnuită în zonele montane, fără exemplare deosebite.
Resurese naturale
Cea mai importantă bogăţie o constituie pădurile de foioase: stejar, tei, carpen, arţar, frasin, fag, plop, alun şi cele de conifere: molid, brad şi pin.
În ultima vreme populaÅ£ia locală a reuÅŸit să exploateze cu succes ciupercile. Deasemenea, în viitor, s-ar putea dezvolta ÅŸi colectarea plantelor medicinale având în vedere, diversitatea speciilor ÅŸi cantităţile în care acestea se găsesc în zonă.
Până acum câÅ£iva ani în localitate s-a exploatat un puÅ£ de petrol, închis în prezent, iar pe Valea Slatinii se află un izvor de apă sărată ( denumită local slatină), care se preconizează a fi exploatat în scopuri turistice.
Flora este cea obiÅŸnuită în zonele montane, fără exemplare deosebite.
Resurese naturale
Cea mai importantă bogăţie o constituie pădurile de foioase: stejar, tei, carpen, arţar, frasin, fag, plop, alun şi cele de conifere: molid, brad şi pin.
În ultima vreme populaÅ£ia locală a reuÅŸit să exploateze cu succes ciupercile. Deasemenea, în viitor, s-ar putea dezvolta ÅŸi colectarea plantelor medicinale având în vedere, diversitatea speciilor ÅŸi cantităţile în care acestea se găsesc în zonă.
Până acum câÅ£iva ani în localitate s-a exploatat un puÅ£ de petrol, închis în prezent, iar pe Valea Slatinii se află un izvor de apă sărată ( denumită local slatină), care se preconizează a fi exploatat în scopuri turistice.